Hmmm... Aparent pare banal titlul pe care l-am dat acestui articol, dar după cum știți, în Nr. 57 al revistei, am publicat un material cu aceeași denumire, așa că am decis să continui prin elaborarea aceluiași subiect, poate din altă perspectivă, de această dată.
Și-am să încep prin a vă spune, că în urmă cu câteva săptămâni, mă plictiseam enorm la un curs și am început să meditez asupra semnificațiilor si efectelor pe care le dețin culorile. M-am oprit asupra culorii albastru, de altfel, preferata mea. Stârnindu-mi curiozitatea, m-am documentat asupra subiectului și am ajuns la concluzia că mă caracterizează foarte mult.
„Albastrul este cea mai rece dintre culori și, în valoare absolută, cea mai pură. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, aceasta devine o cale a visului. Un albastru calmează și liniștește.”
Așa sunt și eu. De multe ori mi se întâmplă să visez cu ochii deschiși, să cred că mă aflu într-o altă lume, una creată de mine, cu oameni demni de respect și în care vorba că: „tot omul este egal”, este valabilă. Un imaginar dominat de simplitate, care tinde către perfecțiune, dar nu una absolută.
Respectul față de semeni, reprezintă o regulă de aur și sunt extrem de încântat că acesta este prezentă și la facultatea din care fac parte. Bineînțeles, cum „pădure fără uscături nu există”, așa e și aici, mă refer la faptul că mai sunt oameni inconștienți, după cum observ, unde pentru ei studenția presupune a face din noapte zi și invers, mult timp pierdut inutil și de asemenea, banii părinților risipiți în special pe droguri, dar și alte lucruri nocive, care devin vicii. Tind să cred că astfel de tipologii umane au ajuns a fi manipulate de acest „trend”, care presupune să iți faci rău cu mâna ta.
Pentru mine studenția înseamnă o combinație dintre două lucruri: utilul și plăcutul, adică, studiul și munca îmbinate cu distracția (mai rar, spre deosebire de vremea pe când eram elev la liceu). Se întâmplă deseori să nu am timp nici măcar pentru mine și asta din cauza programului încărcat, pe de o parte, iar pe de altă parte, din cauza problemelor frecvente ce au loc in casă. În ciuda tuturor, important este faptul că sunt bine.
Sunt de părere că a fi student nu este un lucru de care nu ai vrea să te desparți și pe care nu ai vrea să-l uiți ușor. Dacă aș avea ocazia să mă întorc în timp, m-aș opri la anii de liceu, la viața pe care am trăit-o acolo. Oricum nu voi uita experiențele frumoase pe care le-am petrecut alături de colegii mei, emoția despărțirii de aceștia, de profesori și, de asemenea, cuvintele Doamnei profesor Sofian Ioana (Dumnezeu să o ierte!) de la banchetul de final de clasa a XII-a, unde mi-a spus: „ Toma, eu știu că tu nu prea mă ai bine pe suflet, dar cu toate acestea îți doresc multă baftă și tot binele din lume!”. Doamne, ce șoc emoțional am avut în momentul în care am auzit că nu mai este.
Pe final, le transmit mult success elevilor care învață în acest liceu și de asemenea multă baftă la Bacalaureat celor din anii terminali (un examen plin de emotie, stres, dar și nervi, cel puțin așa l-am văzut eu). Totodată multă sănătate și putere de muncă îndrumătorilor mei !


